dana__sn

  Nu știu dacă a ajuns la voi această informație, dar mie îmi place să fac prăjituri (nu apuc să fac prea des, dar nu se pune, mie tot îmi place și tot număr acest lucru printre celelalte hobbyuri ale mele). Vreau să vă povestesc o cum am gătit eu zilele trecute o prăjitură...   Sora mea a găsit pe net rețeta de prăjitură Oreo de la Pasiune&Savoare și mi-a propus să o încerc. Zis și făcut. M-am trezit frumos într-o sâmbătă dimineață și m-am pus s-o gătesc. Eu m-am trezit frumos, dar știți cine nu s-a trezit odată cu mine? Atenția mea...   Ingredient cu ingredient, compoziția pentru blat începe să capete contur. Dar hmm, se poate ca un blat să nu aibă praf de copt sau bicarbonat? Fie el și cu albușuri bătute, eu n-am încredere! Ia să iau eu să „completez” rețeta cu niște materie magică pentru asigurarea pufoșeniei, și abia apoi îl pun la copt. Și trecem la cremă! Faimosul mod: gătit pe aburi (nu și preferatul meu totuși). Dar hai, fie... nu schimb (și) rețet...

Stăteam eu așa liniștită într-o seară și deodată primesc un mesaj de la Oni : nu vreau oare să intru și eu în hora unui secret santa cu câțiva șoricei de bibliotecă? Well, well, lumea de pe acolo are bloguri de carte, scrie de mult timp, eu abia sunt la început și-s și un picuț cam cu mintea în toate părțile în ultima vreme, daaar fiind convinsă că o să fie oricum o experiență faină, am zis da. Și, uite-așa, eu i-am făcut o bucurie Ghandei și bucuria mea a venit de la Sînziana. Bineînțeles că aveam un orar full la facultate când am primit notificarea de la poștă că mi-a ajuns coletul. Și bineînțeles că în pauza de jumătate de oră dintre două cursuri mi-am încercat norocul să ajung să-l iau, pentru că na, sunt curioasă, n-ai ce să-mi faci. Am ajuns la poștă cu câteva minute înainte să închidă și erau și alți oameni înaintea mea, așa că am făcut stânga-mprejur tristuță și am revenit a doua zi. Anul ăsta a fost ceva mai diferit, fiecare cadou trebuia să respecte o tematică, ceva rep...

  Titlu: Omulețul din perete Autor: Marian Coman Nr. pagini: 216 Editura: Nemira Colecția: n'autor Descriere: Și dacă ești doar un personaj în cartea altcuiva? Cala, o femeie superbă și misterioasă, în jurul căreia se învârtesc multe dintre poveștile din carte. Sevăn, un bătăuș get-beget dintr-un sat uitat de lume. Fifi, o bibliotecară care face o descoperire inedită. Tanti Teofana, o ghicitoare care ascunde tot soiul de enigme și comori. Mile, un băiat dintr-un internat, care cunoaște un secret ce va schimba totul. Acestea sunt doar câteva dintre personajele care își dau mâna și te ghidează într-o aventură nebună, provocatoare, fără pereche. Ești pregătit să descoperi lumea cu alți ochi? ........................................................................................................................................................................................................ Și acum eu: Când am luat cartea asta în mână, nu știam la ce să mă aștept. ...

  De când mi-am făcut blogul, adică din mai, m-am mai tot gândit la ce aș putea să postez, mi-am notat câteva idei, am făcut câteva schițe... Dar n-am mai reușit să postez nimic. Articolul de azi vine în urma unei provocări (care, sincer, m-a surprins foarte plăcut) de la Alexandra de la Pierduți în literatură și urmează să vă povestesc câte ceva despre relația mea cu cititul în 2020.   Câte cărţi ai citit în 2020?   Umm...26. Da, oke, nu am citit atât de mult, daaar mi-am dat seama că multe dintre cărțile de anul ăsta mi-au plăcut foarte mult și am senzația că pe unele dintre ele o să le port cu mine mult timp. Știți, în categoria de cărți bune, eu pun două tipuri: cele care mă captivează și cărora nu-mi vine să le dau drumul din mână și cele care mă ajută să mă dezvolt, care îmi deschid ochii și-mi dau noi perspective. Dintre ele, care au fost cele mai memorabile (în sensul bun)? O să aleg trei tipuri diferite de cărți, ca să îmi fie mai ușor. În Brooklyn creșt...

Cine sunt eu?      Bună întrebare! Și eu încerc să aflu asta de ceva timp; mai precis, de când mi-am dat seama că sunt cineva, că am o viață care depinde într-o oarecare măsură de alegerile pe care le iau, de cine aleg să fiu.       La prima vedere, sunt o fată înaltă, brunetă, cu un ten creol încadrat de șuvițe lungi de păr negru. Îmi place să cred despre mine că mereu am zâmbetul pe față, dar adevărul e că nu e chiar așa. Iar ochii mei căprui nu pot niciodată ascunde ceea ce simt; trebuie că Paulo Coelho a întâlnit pe cineva ca mine și apoi a scris că „ochii sunt oglinda sufletului și reflectă tot ce pare a fi ascuns.” E ciudat că scriu despre mine. Dar, cumva, simt nevoia să mă prezint înainte să încep să vorbesc.  Sunt ambițioasă, puțin orgolioasă și puțin mai mult perfecționistă. Sunt organizată pentru că în clasele primare doamna învățătoare i-a spus mamei despre mine că-s dezordonată. Sunt tentată mereu să demonstrez că pot fi cea mai...